Proiectul Ritmuri Interioare – Blog

Spuneam în articolul precedent că o secţiune a Proiectului, este Universitatea Online. Ne-am propus să înfiinţăm o serie de cursuri GRATUITE , ca aplicaţie a principiului SkillShare — partajarea aptitudinilor — şi chiar am acţionat în această direcţie, înfiinţând cursul „Cum să faci bani pe net 01” sau mai scurt, CBPN 01.

Cursul se derulează frumos, putem considera că este un succes, de vreme ce au început să apară primele rezultate. Fără îndoială, este încă o perioadă de „rodaj”, vrem să ajungem la un curs cu nivel foarte ridicat, care să fie o soluţie viabilă pentru un start-up în afacerile online. La mai puţin de două luni de la lansarea oficială de pe 14 ianuarie 2011, cursul are deja 54 de studenţi, ceea ce înseamnă destul de mult, dacă ne raportăm la numărul de elevi dintr-o clasă obişnuită şi practic două grupe de studenţi, raportându-ne la sistemul universitar de organizare a activităţii.

Ca urmare a dificultăţilor cu care s-au confruntat studenţii, am identificat o serie de direcţii de dezvoltare, în care ne-am propus să realizăm cursuri noi. Pentru a afla care sunt preferinţele studenţilor dar şi ale celorlalţi participanţi la procesul de comunicare online , am hotărât să scriem acest articol, pentru a vă oferi posibilitatea să vă exprimaţi opiniile referitor la cursurile pe care doriţi să le înfiinţăm.

Iată mai jos, lista cursurilor, în ordinea rezultată în urma sondajului de opinie derulat printre studenţi:

1. Curs Bani Pe Net – CBPN 02 (nivelul al doilea)
2. Identificarea talentelor
3. Radiestezie
4. Cum să realizezi o carte şi să devii un autor autopublicat
5. Utilizarea calculatoarelor si a internet

Deşi sondajul este încă în derulare, se pare că în topul preferinţelor este continuarea cursului „Cum să faci bani pe net” — CBPN 02.

Pe de altă parte, vizitatorii blogurilor, manifestă interesul maxim pentru propunerea 4, „Cum să realizezi o carte şi să devii un autor autopublicat”. Traficul provenit de pe motoarele de căutare, numărul de cititori ai articolelor legate de cărţi (eBook) se pare că înclină balanţa către acest curs.

Am demarat în cadrul newsletterului nostru un nou sondaj, de această dată de tip exclusiv, pentru a vedea care dintre propunerile de curs va întruni maximum de voturi.

Aşteptăm cu mare interes opiniile voastre! Vă invităm să lăsaţi un comentariu cu preferinţele şi propunerile voastre, sub acest articol!

Vom ţine seama de preferinţele voastre la întocmirea planului de dezvoltare!

De altfel, faţă de cele publicate deja în articolul „Rezoluţia de anul nou”, se impun multe modificări, aşa încât, cu cât vom şti mai repede ce anume vă interesează, cu atât va fi mai bine pentru mai multă lume şi mai uşor pentru noi.

I.

Aptitudinile, sunt o categorie de resurse foarte aparte. De ce anume?

Ei bine, aptitudinile, fie ele native ori dobândite, sunt asemenea cu apa vie din poveste, asemeni unui izvor din care, cu cât dai mai mult, cu atât sporeşte.

Iată şi o argumentaţie din multele posibile.

În primul rând, o aptitudine dezvoltată la un nivel acceptabil, pentru a fi validată în viaţă, trebuie pusă la lucru. Astfel, punând în practică mai departe acea aptitudine, realizăm două obiective importante, ba chiar trei:

— o dezvoltăm mai departe. Este arhi-cunoscut adagiul roman „Repetitio, mater studiorum est!” Dar puţini au remarcat că, este o expresie general valabilă. Şi este general valabilă, deoarece „a repeta” este în fapt ceva foarte general, ceva nespecific. Un violonist va stăpâni mai bine instrumentul, pe măsură ce va exersa mai multe ore. Pot confirma asta din exerciţiile făcute cu claviatura mea. Cu toate că am lucrat empiric, fără a beneficia de avantajele certe ale unui profesor de teorie şi instrument, am simţit cât de mult înseamnă fiecare oră de practică. Am simţit asta şi în ceea ce priveşte aptitudinile componistice sau, altfel exprimat, dezvoltarea abilităţii de a „inventa”, a compune liniile melodice şi, cealaltă latură a componisticii, aceea de a asambla instrumentele într-o formă de orchestraţie, (numită aranjament muzical) aptitudine mult mai dificil de însuşit. Şi am convingerea că afirmaţiile sunt general valabile, în muzică (orice alt instrument muzical) şi oriunde în altă parte.

— realizăm un produs ori un serviciu. Este uşor de înţeles. Urmare a activităţii desfăşurate, producem ceva. Asamblăm, integrăm într-un produs sau serviciu nişte resurse, folosind preponderent resursa numită „talent” sau „aptitudine”. Dar această realizare, înseamnă de fapt adăugarea la zestrea noastră a unei noi resurse şi anume, produsul ori serviciul tocmai realizat!

Şi pentru că tot citeşti acest articol, iată exemplul concret de resursă adăugată: acest articol! Mi-am folosit aptitudinile literare (=resursă 1), cunoştinţele de limba română (=resursă 2), experienţa de viaţă (=resursă 3), cunoştinţele de calculatoare (=resursă 4) şi cele de internet (=resursă 5), internetul (=resursă 6), pentru a scrie şi publica pe internet acest articol.

Desigur, am simplificat puţin pentru a uşura înţelegerea. Mai sunt şi alte resurse implicate şi încă multe (prietenii, cititorii, calculatorul, energia electrică, locuinţa, hainele, hrana zilnică, etc.)

— contactele şi comunicarea. Iată un rezultat foarte important şi semnificativ! Atunci când acţionăm în vederea valorificării unei aptitudini, inevitabil, vom veni în contact cu alţi oameni, cu natura în ansamblul ei, cu materialele şi materiile prime pe care le utilizăm ca resurse. Astfel, ne vom lărgi sfera contactelor pe care le stabilim. Continuând cu exemplul articolului, putem spune că pentru scrierea şi publicarea articolului, realizez contacte umane, dar şi cu mediul înconjurător: calculatorul, internetul, reţeaua de energie electrică, în spatele căreia, există desigur oamenii din reţeaua de distribuţie. E uşor de observat că intensitatea cu care are loc contactul, e diferită de la resursă la resursă. Cu oamenii din sistemul energetic, contactul este mai difuz, mai superficial, la fel cu cei de la compania furnizoare de internet. Totuşi, aceste contacte, oricât de superficiale ar fi, dacă vrem, pot fi oportunităţi de a ne face noi cunoştinţe, noi prieteni. Totul depinde de deschiderea pe care o manifestă fiecare.

II.

Acum că am clarificat câteva aspecte importante din cadrul SkillShare — împărtăşirea, partajarea aptitudinilor — să vedem ca concept, cum îl putem concretiza în viaţa de zi cu zi.

Eu bunăoară, am o listă de aptitudini, care îmi permit să realizez o serie de produse şi servicii. Pot face aceasta, desigur, în limita timpului disponibil. Şi aici, intervine gradul de dezvoltare al unei aptitudini. Pentru că, de fapt numim „talent” sau „har divin” sau „aptitudine nativă”, acea aptitudine care ne permite să realizăm un produs sau un serviciu de calitate, în cel mai scurt timp posibil. De aici, constatăm că ceea ce decide „mărimea” sau în fapt gradul de dezvoltare al aptitudinii, este de fapt, randamentul sau productivitatea. Simplu exprimat, câtew unităţi de produs sau câte servicii pot realiza într-o zi normală de muncă.

Acum, devine foarte evident că talentatul, poate să realizeze într-o zi mult mai mult decât unul al cărui nivel de dezvoltare al aptitudinii în discuţie, este scăzut.

Revin la exemplul cu articolul.

Un parametru pe care eu îl folosesc curent, este numărul zilnic de cuvinte scrise, publicare şi promovate. Când am venit în Grecia, acest parametru era doar „pagini scrise zilnic”. După ce am analizat şi determinat capacitatea mea de a scrie un material sau altul, am înţeles că trebuie să analizez valoarea a ceea ce scriu. Cum? Simplu! Prin publicare. Cititorii îmi spun ce anume îi interesează, prin gradul de interes manifestat faţă de un material publicat sau altul.

Pe de altă parte, în afară de condiţia publicării, mai este şi cea a promovării. Pentru că orice material (produs, serviciu), pentru a fi consumat, trebuie înainte de toate să fie făcut cunoscut. Adică, exact ceea ce face marketingul şi promovarea, ca subsistem al ştiinţei marketingului.

Dar ce este până la urmă promovarea? Simplu: O formă de împărtăşire, de partajare a informaţiilor! Aşa-i că acum e mai simplu?

Acum, revenind la partajarea, la împărtăşirea aptitudinilor, adică SkillShare — îmi place mai mult cum sună „a împărtăşi”, e mai cald, mai uman decât partajare… — putem spune că, distingem două căi:

A. Prin ceea ce producem, deci indirect. Punem la dispoziţia tuturor celor interesaţi, produsele şi/sau serviciile noastre. Acele produse şi servicii la care randamentul de realizare, deci talentele înglobate, au proporţia cea mai mare!

B. Instruind pe cei cu talent nativ, neşlefuit, brut. E vorba despre acei oameni care caută tocmai să îşi dezvolte o aptitudine pe care şi-au descoperit-o. Şi vreau aici să remarcăm toţi, faptul că, instruind pe cineva, de fapt te conduce pe o treaptă mult mai înaltă a talentului! Pentru că, a împărtăşi talentul tău cu cineva în acest fel, înseamnă în primul rând să contribui la valorificarea superioară a unei resurse mai puţin răspândite (talentul nativ!), iar în al doilea rând, o dezvoltare exponenţială a propriului talent. De ce spun asta? Simplu! Pentru că, un om care are un talent nativ, va evalua la un standard mult mai ridicat, va fi mai exigent cu propriile mele realizări şi prin aceasta, mă va ajuta să trec la un alt nivel de calitate şi performanţă!

Desigur, aici mai intervine o caracteristică esenţială şi anume, tactul pedagogic, sau, dacă sună mai bine, diplomaţia pedagogică… Dar acesta este o altă aptitudine deja.

III.

Iată deci ce înseamnă SkillShare, în rezumat, în cadrul Proiectului ZENLA:

— Împărtăşirea LIBERĂ a produselor şi serviciilor, între membrii comunităţii noastre. Aici trebuie subliniat că ne referim în primul rând la produsele şi serviciile proprii, abia pe urmă la cele ale altora, care înseamnă de fapt serviciu de promovare. Vrem deci să stimulăm oamenii să îşi pună talentele la muncă, să le facă să producă ceva, pentru că doar aşa vor descoperi câtă mulţumire şi bucurie îţi aduce valorificarea lor şi împărtăşirea rezultatelor!

Ca să dau un exemplu de SkillShare, iată, eu am pus la dispoziţia celor interesaţi talentul meu literar, cunoştinţele mele în domeniul graficii digitale — prin grafica realizată pentru cărţi şi pentru paginile web —, cele de internet marketing şi încă alte resurse, prin cărţile şi articolele scrise şi publicate. Am făcut-o în regim FREE, deoarece ele pot fi descărcate liber de pe internet. Fiecare din cei interesaţi este liber să descarce cartea sau cărţile care îl interesează. Onest ar fi din partea celor care au făcut-o, să îmi ofere şi ei ceva în schimb. Măcar o opinie cu privire la cartea sau cărţile descărcate sau, al articolelor citite. Dar despre onestitate, despre bunul simţ care trebuie să guverneze relaţiile în SkillShare, este mult de vorbit. Eu, am lăsat la latitudinea fiecăruia ce anume să facă, am lăsat libertatea de a alege. Evident, funcţie de felul în care a înţeles fiecare conceptul de schimb, voi avea şi eu comportamentul adecvat.

Sunt ferm convins că şi tu ai ceva de împărtăşit şi că o vei face! Poate că ai şi făcut-o, dar eu mă adresez în primul rând celor cărora le lipsesc fie curajul, fie mijloacele, fie cunoştinţele pentru a o face. Pentru că, până la urmă, celor mai mulţi le lipseşte curajul de a o face. Eu îmi exprim convingerea că citind acest articol, ai căpătat prin mine, impulsul necesar pentru a face ceva care să te ajute să te dezvolţi, să te apropii de succesul pe care îl meriţi, aşa cum îl merită oricine, de fapt!

Şi pentru că am amintit aici de curaj, am să închei acest lung articol, destăinuindu-ţi un fapt: Şi mie mi-a fost tare frică înainte să public prima versiune a cărţii „Ritmuri Interioare”. A fost nevoie să mă mobilizez interior, să caut în mine resursele energetice necesare pentru a lua decizia de publicare, apoi să aflu cum să o fac, să învăţ ce anume trebuie să realizez legat de publicarea online, de promovare. Adică, să învăţ internet marketing şi afaceri online, cu alte cuvinte! Abia după ce am parcurs aceste etape, cu fiecare pas înainte făcut, s-a spulberat şi frica!

Tocmai de aceea ne aflăm aici, să reducem aceşti timpi morţi. Să dăm impulsul necesar parcurgerii drumului, într-un ritm mai vioi, alături de alţi oameni. Aşa cum suntem fiecare. Cu temeri, cu îndoieli, cu ezitări dar, perfectibili, în fiecare clipă!

Într-un articol viitor sau, poate o serie, vom discuta despre frica de a oferi în regim FREE.

Am făcut o lungă pauză de la ultimul articol dedicat conceptelor fundamentale ale Proiectului ZENLA. Şi asta, datorită lansării unui proiect ambiţios şi care necesită un efort foarte mare: Cursul de afaceri online „Cum să faci bani pe net 01” — CBPN 01.

Iată noutăţi de la acest curs, aici şi pe videoblogul Proiectului:

Astăzi, vom vorbi despre TOOLSHARE.

Prin ToolShare, înţelegem partajarea acelor resurse materiale de natura uneltelor, aparatelor, dispozitivelor, sculelor şi altele asemenea.

Videoclipul de mai sus, este un exemplu combinat de SkillShare şi ToolShare.

Uneltele (Tools în Engleză), şi aptitudinile, pot fi ingenios combinate în produse şi servicii. Cursul de afaceri online, îmbină aptitudinile autorului cu uneltele specifice internetului. Cursul, este axat pe utilizarea cât mai ingenioasă a RESURSELOR GRATUITE ce pot fi găsite pe internet, astfel încât, să putem concepe un învăţământ online. Ceea ce se petrece la curs, cred că dovedeşte că SE POATE!

Fără îndoială, s-au făcut abia primii paşi, calea este lungă, vor fi multe de făcut de acum înainte, dar am pus fundaţia şi am făcut să funcţioneze un mecanism care, poater fi adaptat unui spectru foarte larg de cerinţe.

Deja se pune problema să concepem şi să derulăm încă două noi cursuri:

A. Curs de Radiestezie.

B. Curs de identificarea talentelor.

Ambele cursuri, sunt strâns legate între ele. Deşi acest an sunt planificate alte obiective, vom căuta să acoperim această nevoie stringentă.

O aplicaţie strict legată de talente şi descoperirea şi cultivarea talentelor a ToolShare, este tocmai caracteristica transmiterii acestor rersurse către oameni de către cei care dispun de ele.

Desigur, aici se impune existenţa unui sediu, în care să se poată desfăşura permanent activităţi diverse şi pe cât posibil continuu. Dacă în acest moment încă este unul dintre marile deziderate ale Proiectului, suntem convinşi că îl voom avea, pentru că facem tot ce ne stă în putinţă pentru a acumula resursele financiare necesare achiziţionării unui teren şi construirii unei case din lemn, în genul celei de pe coperta cărţilor „Casa şi Familia” şi „Cum să faci bani”. De fapt, semnificaţia acelei case, este tocmai aceea de a funcţiona ca rezonator, ca „sămânţă” pentru viitoarea casă. Chiar dască principala destinaţie va fi aceea de locuinţă, în timp baza materială se va dezvolta, vom avea o a doua casă şi la nevoie chiar şi o a treia, a patra, etc.

E greu, ca orice început şi tocmai de aceea am acordat prioritate aspectelor legate de afacerile online. Am considerat că a construi echipa de care avem nevoie, este mai important decât a aştepta să acumulăm resursele financiare şi abia apoi să facem ceva. De altfel, chiar considerăm că ar fi o eroare strategică să gândim şi să acţionăm în acest fel.

Voi da exemplu acum de ce poate însemna ToolShare.

Noi, spre exemplu, avem două calculatoare, aici în Grecia. Ambele sunt conectate la internet. Aşadar, avem posibilitatea de a lucra prin rotaţie, cel puţin trei persoane, poate chiar mai multe.

Acasă, în România, avem încă trei calculatoare, la fel, legate la internet. Cel puţin, la data plecării din ţară

Ce se poate face cu 4 calculatoare legate la internet şi patru oameni? Enorm de multe! O şedinţă de brain-storming, poate produce în două ore, sute de idei noi. Din acestea, fie şi 1% dacă sunt proiecte deosebite, pot deveni valori inestimabile!

Un alt exemplu de ToolShare, este spre exemplu partajarea uneltelor şi sculelor. Eu sunt un om cu o fire creativă şi îmi place de când mă ştiu să meşteresc. Astfel, de-a lungul anilor, plăcerea de a lucra la traforaj, s-a transformat în pasiune pentru tâmplărie. Mi-am adunat un set de scule şi unelte destul cât să pot produce mobilier. Am nevoie doar de spaţiul de lucru şi de depozitate a materialelor. Toate aceste RESURSE, sunt incomparabil mai bine puse în valoare, când au acces şi alţii la acestea.

A oferi unui copil — de la 3 ani la 103 ani — accesul la un mic atelier de tâmplărie, bine înzestrat, poate da un impuls creator imposibil de declanşat şi identificat în altfel de condiţii! Şi sunt foarte multe aspecte care pot fi observate. Simţul spaţialităţii, simţul cromatic, simţul practic, simţul tehnic, simţul artistic (design şi aspect plăcut, reconfortant) sunt cele care îmi vin acum în minte, în câteva secunde. Dar cel mai important aspect este dezlănţuirea creativităţii!

Mă voi opri aici şi aştept comentariile voastre sub acest articol. Orice idee este bine venită şi cu certitudine, într-o zi va fi pusă în practică!

Deocamdată, suntem focalizaţi pe trei direcţii fundamentale:

1. Sporirea bibliotecii de cărţi scrise în Limbajul Zero Negaţii;
2. Construirea comunităţii online şi partajarea cât mai eficientă şi creativă a resurselor disponibile pe internet;
3. Realizarea unei Universităţi online, în care să oferim unui număr foarte mare de oameni de toate vârstele, posibilitatea de a studia şi a îşi identifica şi dezvolta TALENTELE.

În articolul viitor, vom vorbi despre SpaceShare, partajarea spaţiilor cu diferite destinaţii. Terenuri, clădiri, încăperi.

Eu mă feresc întotdeauna să folosesc cuvântul „renunţare”. Bucură-te de Viaţă, de Iubire, de Meditaţie, de frumuseţile lumii, de extazul existenţei — bucură-te de tot! Transformă lumescul în Sacru! Transformă acest Tărâm, în Tărâmul Celălalt; transformă Pământul în Paradis! Iar apoi, indirect, începe să se producă o renunţare. Dar ea apare de la sine, fără să ţi-o impui tu. Este ceva care se întâmplă. Începi să renunţi la prostia ta. Începi să renunţi la relaţiile fără sens. Începi să renunţi la locurile în care evoluţia este cu neputinţă. Eu însă, în loc să numesc acest lucru „renunţare”, îl numesc Conştientizare.

Dacă duci în mână pietre crezând că sunt diamante, în loc să îţi spun să renunţi la acele pietre, am să îţi spun doar „Fii atent şi mai uite-te odată!”. Dacă vezi singur că sunt altceva decât diamante, mai e nevoie să renunţi la ele? Îţi vor cădea din mână de la sine. De fapt, dacă mai vrei totuşi să le cari, va trebui să faci totuşi un efort mare; îţi va trebui o voinţă mare să le mai cari. Însă e cu neputinţă să le mai cari mult. Odată ce ai văzut că sunt inutile, fără rost, singura posibilitatea este să le arunci. Şi odată ce ai mâinile goale, cauţi adevăratele comori. Iar adevăratele comori, se află în cu totul altă parte decât în viitor. Adevăratele comori, se află Aici şi Acum.

Păşeam cu greutate pe Potecă, ţinându-mă de mână cu tovarăşa mea de drum şi cugetam adânc la vorbele schivnicului din pădure. Părea să aibă dreptate. Şi totuşi…

Din când în când, printre respiraţii întretăiate, cu sudoarea şiroindu-ne pe frunte, picurându-ne în ochi, sudoare stoarsă de greutatea urcuşului, mai găseam o frântură de timp să îi arunc o privire furişă, peste umăr. Ea atunci zâmbea abia ghicit şi simţeam că strânge în celălalt pumn, ca şi mine de altfel, la unison chiar, Cristalul. Pentru că aveam fiecare câte un Cristal în mână… Le-am găsit cu ceva vreme în urmă, pe marginea Potecii…

Eram mult mai jos pe Potecă. Poate chiar la poalele Muntelui, la primele Păduri parcă, atunci când am găsit Pietrele. Era noapte şi întuneric în jur şi am crezut că ne-am rătăcit. O ploaie rece s-a pornit. Ne-am strâns în braţe, dar sentimentul de teamă încă ne încerca. Începuse să se lase şi ceaţa. Ne-am amintit că totuşi, cel mai bun lucru este să ne continuăm drumul. Şi când am dat să păşim, am zărit două pietre pe marginea potecii, aşezate frumos, una lângă alta. EA, mi-a zis atunci:

— Parcă am fi noi doi! Zgribuliţi de frig, plouaţi…

— Hai să le luăm cu noi! Una tu, una eu! Când eram mic, îmi plăcea să ascult poveştile pe care mi le spuneau pietrele!

— Pietrele spun poveşti? — mă întreabă EA.

— Mie, îmi spun…

— Şi sunt frumoase?

— Depinde… Unele sunt vesele, altele sunt triste… Din fiecare ai ce învăţa…

— Atunci, hai să le luăm!

Aşa ne-am ales cu câte o piatră în mână, fiecare. Şi cu hotărârea să mergem mai departe…

Drumul a început să fie tot mai greu. Urcuşul, la început mai lin, devenea tot mai abrupt. Muntele, era un Profesor aspru… zilele se scurgeau. Am uitat de pietre, de poveştile pietrelor… Totuşi, de fiecare dată când drumul se îngreuna, instinctiv parcă, strângeam în mână pietrele. Fiecare pe a sa. Şi păşeam mai departe.

Într-o zi, când Cărarea ne-a îngăduit să privim ceva mai departe, în zare, am zărit sclipind ceva la marginea Potecii. Am ajuns până la locul acela şi, ne-am amintit amândoi de noaptea aceea ploioasă, când am găsit pietrele… Coincidenţă?

De această dată, erau nişte Cristale. M-am aplecat, le-am cules şi pentru o clipită, am vrut să aruncăm pietrele. Apoi am strâns-o pe EA de mână şi am privit-o adânc în ochi…

Am început să mă rog, cu ochii în ochii ei:

— Doamne, mi-e ruşine să îţi spun… Am vrut să aruncăm Pietrele… Acum însă am mai cugetat şi vrem să te rugăm ceva… Noi o să le aşezăm frumos la marginea Potecii, aşa cum le-am găsit şi noi, cândva. Fă TU în aşa fel încât aceste pietre, să ajungă în mâna cuiva care se va simţi într-o zi, tare-tare singur!

Am aşezat pietrele una lângă alta, pe marginea Potecii.

— Doamne! Am purtat cale lungă cu noi aceste Pietre! Acum, o parte din noi, e cu ele, aşa cum o parte din ele, e cu noi. Nouă, ne-au fost de folos. Acum însă, TU ne-ai scos în Cale Cristalele acestea. Acum, ştim că ele ne vor conduce pe drumul cel bun, pentru că ştim că cel care le-a lăsat aici, într-o zi oarecare, s-a rugat la tine aşa:

„Doamne, mi-e ruşine să îţi spun… Am vrut să arunc Pietrele…”

— Aşa încât, Doamne, te rugăm, mijloceşte TU!

Ne-am oprit aşadar o clipă pe Potecă, să admirăm peisajul. Am deschis palmele şi am privit cele două Cristale şi am zâmbit amândoi, unei alte amintiri…

Era o zi însorită. Trecuse ceva vreme de când urcam şi de când găsisem Cristalele. Ne-am hotărât să fascem un popas mai lung, să ne odihnim. Căutam din priviri un loc potrivit pe Munte. Aşa am zărit o pată întunecată, undeva mai sus, pe abruptul sub care trecea Poteca. Am bănuit că poate fi o grotă, deci un bun adăpost. Am început să urcăm şi, mare ne-a fost mirarea când, aflaţi în faţa intrării grotei, un bătrânel cu părul alb, ca un Moş Crăciun, ne aştepta în prag zâmbind…

— Bine aţi venit !

— Mulţumim de urare! Bine v-am găsit!

— Ei? Aştept!

— Poftim?! Am tresărit eu mirat…

— Aţi ajuns aici, pentru că aveţi o întrebare fără răspuns…

— Întrebare?

Bătrânul plecă uşor privirea către mâinile noastre împreunate. Apoi, către cele în care ţineam strâns Cristalele. Îmi luă mâna în palma sa. Am simţit nevoia să o deschid şi să îi arăt Cristalul meu. E frumos, Albastru, ca Cerul. Bătrânul, mă privi drept în ochi, de parcă ar fi vrut să intre în străfundurile mele. Sau cel puţin, aşa am simţit…

— Ştii, Părinte, înainte de aceste Cristale, am avut nişte Pietre…

— Mhmmmm… Aşadar, ţi-ai amintit ce voiai să întrebi… Şi?

— Mă gândeam… Ce să fi fost cu Pietrele acelea?

— Mai ţineţi minte cum erau?

M-am gândit câteva clipe şi mi-am dat seama că Bătrânul Moş Crăciun, parcă ghicise. Aşa era, Erau una Albă şi alta Neagră. Dar noi, luaţi cu drumul, am uitat.

— Da! Una Albă, alta Neagră!

— Purim şi Turim! — zâmbi Bătrânul.

— Purim şi Turim?!

— Purim şi Turim… Da… Au o poveste aceste Pietre. Se spune că este undeva în lume, un Bătrân Rege. Legendele, spun că ar fi fost Regele Salem-ului. La gât, poartă un colan mare şi gros, din aur. Cine l-a văzut, i-a fost greu să se îndoiască, deşi Bătrânul, umbla mai mult în straie de călăreţ, cu o plelerină lungă şi bogată, cu glugă, ca a unui călugăr. Arăta mai curând a negustor de giuvaeruri şi avea un aer misterios. Se spune cdespre acest Rege, că apare atunci când un călător se simte foarte ostenit şi îl cuprind îndoielile. Atunci, el îi iese în drum şi îi dă două Pietre: Una albă şi una Neagră. Purim şi Turim. Şi îl povăţuieşte ca atunci când are îndoieli, să pună pe fiecare din pietre, una din hotărârile care îl fac să se îndoiască. Apoi, să cugete adânc şi să scoată din sacul lui de călătorie, fără să se uite, una din Pietre. Şi să facă exact aşa cum s-a gândit în dreptul fiecărei Pietre, fără să mai amâne, fără să se mai gândească „de ce”…

— Aşa deci? Şi atunci, noi cum am ajuns la acele Pietre? Că le-am găsit pe marginea drumului.

— Se spune că Regele apare şi dispare, de multe ori înainte de a fi zărit de cei în nevoie… Se spune că el este călăuza tuturor celor care pleacă la drumuri lungi…

— Să fi fost oare lângă noi Regele, atunci în Pădure, când începuse ploaia şi frigul?

— Cine poate şti? Aţi purtat cu voi Pietrele tot timpul?

— Da, până am găsit Cristalele…

— Şi ce aţi făcut cu ele?

— Le-am lăsat pe marginea Potecii, în locul unde am găsit Cristalele. Am crezut că trebuie să vină cineva într-o zi, care să aibă nevoie de ele, aşa cum am avut şi noi…

— Ei, acum că aţi aflat povestea Pietrelor… Ce gânduri aveţi?

— Ne gândeam să înnoptăm în grotă, dar…

— Dar?

— E voie? Adică… Dacă locuiţi aici…

Bătrânul zâmbi cald…

— Ştii… Pădurea, Muntele sunt ale celor care le caută. Prin urmare, grota e şi a vostră, de vreme ce aţi ajuns la ea. Hai! Instalaţi-vă, noaptea s-a lăsat şi mâine, veţi porni la drum!

Într-adevăr… Povestea Bătrânului, ne ţinuse cu răsuflarea tăiată şi întunericul, se lăsase pe nesimţite. Am intrat în grotă şi am găsit acolo un pat, făcut din vreascuri şi fân… Mirosea tare frumos!

Ne-am aşezat deci în pat. Ceva mai încolo, era încă un pat, dar parcă mai mic. Ne-am uitat cum Bătrânul se pregătea de culcare. Abia aşa am observat ciudăţenia din grotă. Deşi afară era întuneric, în grotă, era o lumină ciudată. Venită de nicăieri… Când Bătrânul s-a aşezat în patul său, parcă lumina s-a mai domolit, ca o lampă al cărei fitil se micşorează…

La un moment dat, am simţit că sunt pe cale să adorm. Sau poate am visat? Şi totuşi, am simţit foarte clar! Bătrânul s-a aplecat peste EA, a sărutat-o pe frunte, apoi, când s-a mişcat către fruntea mea, am simţit pe faţă, atingerea unui colan greu, fin, mătăsos… Apoi căldura sărutului său, pe fruntea mea. Şi cred că am adormit. Sau… cine ştie? Dar colanul, sigur l-am simţit! Aş vrea să pot spune cu certitudine, dar a doua zi, Bătrânul dispăruse. În grotă, eram doar noi doi… L-am strigat, dar… degeaba. Dispăruse. Am desenat pe nisipul grotei „Mulţumim!” şi am plecat…

Mulţumiri:

Mulţumesc Îngerului Camelia Radu, pentru că mi-a călăuzit mâna să scriu această poveste. Să fie ea oare umbra lui Osho pe Pământ?

Spuneam în articolul precedent că vom discuta ceva mai pe larg despre conceptele pe care le aplicăm în cadrul Proiectului ZENLA: SkillShare, ToolShare, SpaceShare, ResShare.

Aceste concepte, sunt asemeni unui schelet, sunt structura de rezistenţă a construcţiei. Pe aceste concepte fundamentale ne-am dezvoltat noi înşine viaţa personală şi, oricât ar putea să sune de ciudat, am reuşit! Poate vom scrie şi despre experienţa noastră în Grecia care, prezintă destule aspecte inedite, în special legat de Legea Rezonanţei şi Legea Atracţiei şi este o experienţă care, credem noi, poate folosi multora. Deocamdată însă, să trecem la conceptele despre care aminteam:

1. Talentele fiecăruia dintre noi;

2. Partajarea resurselor, înţelegând prin „resurse”, aproape tot ce poate fi imaginat ca fiind util:

• SkillShare — Partajarea aptitudinilor;
• ToolShare — Partajarea echipamentelor, uneltelor şi dispozitivelor;
• SpaceShare — Partajarea spaţiilor, clădirilor;
• ResShare — Partajarea oricăror resurse de care dispunem suficient, inclusiv bani, cel puţin o perioadă, cât va fi necesar pentru a perfecţiona sistemul şi a asigura elementele de infrastructură şi suprastructură necesare realizării unei comunităţi viabile, independente energetic şi economic. („Zero Gridded Community”)

În articolele viitoare, vom detalia fiecare dintre aceste concepte şi vom prezenta gândurile noastre privind ceea ce considerăm că înseamnă viitorul acestui proiect.

În această etapă însă, considerăm că putem veni în ajutorul multora, împărtăşind experienţa noastră, făcându-ne cât mai mulţi prieteni şi comunicând cât mai mult cu cei interesaţi.

În acest scop, obiectivul prioritar acum, considerăm că este dezvoltarea unei comunităţi online puternice, capabilă să discute orice aspecte, să analizeze, să găsească soluţii sau, pur şi simplu, să ofere celor aflaţi în dificultate, atât speranţa unei vieţi mai bune, cât mai ales, soluţiile pentru a ajunge la aceasta.

În cărţile publicate, în bloguri, am prezentat soluţiile pe care le-am găsit noi. În grupuri, suntem alături de toţi cei care vor să ne contacteze, să discute cu noi. Suntem astfel alături de toţi cei care ne solicită o opinie, o idee, o soluţie.

Ideile principale sunt:

• Întărirea comunităţii online;

• Scrierea şi publicarea în continuare a cărţilor scrise în Limbajul Zero Negaţii, ZENLA;

• Achiziţionarea unui teren intravilan în vederea construirii unei case, care să fie în egală măsură o locuinţă şi o locaţie din categoria „Zero Grid – Carbon Free”, deci bazată pe surse de energie alternative şi principii profund ecologice, cât şi un spaţiu comun de întâlnire a tuturor celor care vor să se implice în propria lor transformare, dezvoltare, un forum de discuţii şi mai ales, de practică pentru toţi cei interesaţi;

• Cercetarea şi dezvoltarea de soluţii simple, uşor aplicabile, pentru problemele curente ale oricărui om, soluţii bazate pe conceptele amintite mai sus;

• Elaborarea şi perfecţionarea unor metode simple şi eficiente de instruire a oamenilor cu înzestrări native, tot pe principiul partajării resurselor;

• Realizarea de întâlniri, simpozioane de comunicări, stagii de pregătire, vacanţe în comun, cu membrii comunităţii.

Desigur, chiar şi cele enumerate până aici, reprezintă obiective mari, foarte ambiţioase. Noi suntem însă convinşi că este posibil şi această convingere, izvorăşte din propria noastră experienţă de viaţă precum şi din învăţăturile înaintaşilor şi ale tuturor celor care ne-au citit şi ne citesc şi ne-au scris, fie felicitându-ne, fie cerându-ne o părere ori o soluţie.

În perspectivă apropiată, ne-am propus să restructurăm complet cartea „Ce este Proiectul Ritmuri Interioare”. Vom prezenta acolo cam tot ceea ce am prezentat aici, pe blog, dar şi multe altele, astfel încât, cei care o vor citi, să poată avea o imagine clară, potrivită nevoilor lor de înţelegere şi în care, să oferim şi opţiunile care considerăm că pot constitui un pas înainte pentru ei şi, evident pentru noi, atât noi ca fondatori, dar mai ales, noi oamenii, ca societate, ca civilizaţie.

Anul 2011, se apropie cu paşi repezi şi pentru Proiectul ZENLA. Finalul lui 2010, credem că e bine să conţină şi câteva evaluări şi liniile de ghidare pentru ceea ce vom face mai departe.

Ideea Proiectului, s-a conturat încă începând cu toamna lui 2008, după lansarea versiunii tipărite a volumului „Ritmuri Interioare”, astăzi, „Începutul călătoriei”.

Primul volum din seria volumelor publicate în cadrul Proiectului, a însemnat practic startul unor acţiuni de mai mare anvergură.

Am gândit Proiectul, ca o prelungire şi totodată o dezvoltare a celor prezentate schematic — putem spune acum — în acest prim volum.

Astfel, în fiecare dintre volumele apărute, am dezvoltat teme pe care le considerăm importante, în contextul momentului dar şi în perspectivă.

Am abordat deci, segmente importante ale vieţii noastre.

Pe lângă acestea, am construit cadrul de manifestare a unei comunităţi online, care, sperăm că va deveni din ce în ce mai numeroasă şi mai activă. Am creat atât secţiuni pentru aspectele legate de dezvoltarea personală, privită prin perspectivă esoterică, aşa cum ne-am gândit şi la latura practică a existenţei.

Există câteva idei centrale pe care ne-am străduit să le prezentăm, dezvoltăm şi promovăm, folosind acest excelent instrument de comunicare, numit Internet.

— Renunţarea la scrierea şi vorbirea cu negaţii (ZENLA = ZEro Negations Language)

— Omul şi talentele sale;

— Resursele şi gestionarea lor eficientă;

— Comunicarea;

Fără îndoială că dezvoltând în cărţile publicate sub egida ZENLA cu precădere aceste teme, se impunea şi o abordare practică.

O gândire pozitivă, înseamnă în viziunea noastră şi o exprimare pozitivă. Am verificat în practică şi chiar am efectuat măsurători radiestezice asupra cărţilor. Acţiunea lor benefică, integratoare, poate fi verificată. Din perspectivă energetică, simpla existenţă a cărţilor în casă (tipărite) sau pe calculator, produce efecte surprinzătoare. Ele acţionează asemeni unui amplificator energetic.

Astfel, pe lângă asigurarea accesului liber la cărţi, grupuri, bloguri, am căutat să găsim soluţii pentru a crea o alternativă viabilă a unei comunităţi reale, în lumea fizică.

Evident, subsemnatul, a început de acolo de unde era şi firesc: Viaţa personală. Aşa încât, am pus ordine în viaţa personală. Povestea, e publicată în volumul „Casa şi Familia” şi este un exemplu real de ce trebuie făcut pentru o viaţă în care succesul, fericirea, împlinirea pe toate planurile, să fie direcţiile de dezvoltare şi stâlpii de rezistenţă.

Am considerat de asemenea ca fiind extrem de importantă abordarea următoare: Schimbarea, trebuie să vină din interior. „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!” — ne învaţă Mahatma Gandhi.

De altfel, abordarea prin prisma aptitudinilor native — talentele fiecăruia —, exprimă exact acest concept.

Prima realizare semnificativă, a fost scrierea şi publicarea cărţilor. Apoi, construirea comunităţii online.

Un alt concept născut în timp şi materializat în cursul anilor 2009 – 2010, este acela al deplasării accentului de la bani, către RESURSE.

Aşa s-a născut ideea de a face bani fără bani şi respectiv blogul dedicat temei, „Cum să faci bani fără bani”.

Noi suntem convinşi că abordând lumea prin prisma resurselor, putem crea o alternativă viabilă şi ne adresăm în special celor pentru care lumea monetaristă, în care totul înseamnă şi se învârte în jurul banilor, a încetat să mai reprezinte ceva de dorit, ba chiar a ajuns să fie indezirabilă.

Căutând soluţii FREE pentru a dezvolta comunitatea online, treptat s-a conturat din ce în cde mai clar direcţia către care considerăm că merită dezvoltat proiectul şi am decdis să mergem „cu toate pânzele sus” pe această direcţie: Reducerea la maximum, ba chiar eliminarea totală a schimburilor bazate pe bani — acolo unde se poate — a prezenţei banilor în relaţiile dintre noi.

Conceptul fundamental, este SHARING — PARTAJARE.

Aşadar, ZENLA, acum la finele acestui prim deceniu al secolului XXI, este un proiect ambiţios, care vrea să creeze un mic Univers, bazat pe nişte conceptele fundamentale care, în viziunea noastră, pot crea o alternativă reală de viaţă armonioasă şi integrare în mediul de viaţă.

În articolul viitor, vom discuta mai detaliat aceste concepte. Deocamdată, Iată-le: SkillShare, ToolShare, SpaceShare, ResShare.

Dorim să mulţumim în încheiere comunităţilor Freeconomy, Freecycle şi în mod deosebit lui Mark Boyle, omul care trăieşte fără bani, pentru inspiraţia şi ideile furnizate în scopul perfecţionării conceptelor Proiectului nostru! Mulţumim de asemenea, tuturor celor care lucrează în domeniul „Carbon FREE”, pentru edificarea unei lumi mai echilibrate, în care mediul de viaţă este o componentă la fel de importantă ca şi omul.

Mark Boyle, de profesie economist, a luat decizia de a trăi fără bani în urma discuţiei cu un prieten. “În 2007, vorbeam cu un amic despre problemele cu care se confruntă lumea. Aşa am realizat că la baza tututor dificultăţilor din lume se află banii, care creează o ruptură între oameni şi acţiunile lor”, povesteşte britanicul citat de CNN.

Stănescu Şerban

În articolul precedent, “O lume fără negaţii“,  spuneam despre comunicare, mesaje şi Frecvenţa Purtătoare a mesajelor.

Pentru cei care sunt familiarizaţi cât de cât cu noţiunile tehnice specifice transmisiilor pe calea undelor, mai cu seamă radioamatorii, conceptul de frecvenţă purtătoare este clar.

Pentru cei care au uitat aceste noţiuni, le reamintesc despre conceptele de modulare în amplitudine şi modulare în frecvenţă (vezi Google…).

Sunt metode de bază de codificare şi decodificare a mesajelor în vederea transmiterii acestora la distanţă, prin intermediul staţiilor de emisie-recepţie, folosind calea undelor electromagnetice.

Diferenţa dintre cele două, respectiv modularea în amplitudine şi modularea în frecvenţă, prezintă mai multe aspecte. Ceea ce interesează însă, este aspectul energetic şi calitatea comunicării.

După mai bine de un secol de comunicare pe calea undelor electromagnetice, fie prin metoda radiofoniei, fie prin televiziune, fie prin telefonie mobilă, ne-am obişnuit să comunicăm. În ultima jumătate de secol XX, nevoia de comunicare, a crescut într-atât, încât minţile iscoditoare ale oamenilor au pus la punct o metodă de comunicare care avea să cucerească întreaga omenire: Internetul.

În esenţă, internetul este tot o metodă de comunicare bazată pe unde electromagnetice, însă ultimele perfecţionări aduse tehnologiei informaţiilor, tind să deplaseze spectrul frecvenţei de lucru, în benzi cu valori din ce în ce mai mari. Astfel, am ajuns să utilizăm lumina. Transmisiile prin mediile optice de date, folosesc laseri. Un scurt „memorator”: LASER = Light Amplified by Stimulated Emission of Radiation = Lumină Amplificată prin Emisie Stimulată de Radiaţie. Aşadar, ne aflăm tot în domeniul undelor electromagnetice, dar, al aşa-numitei „energii radiante”. Ceea ce diferă, este domeniul frecvenţelor. Desigur, oricine îşi pune întrebarea „De ce?”

Cu cât spectrul (intervalul valorilor) frecvenţelor de lucru are valori mai mari, cu atât creşte calitatea transmisiilor şi în egală măsură cantitatea, la aceeaşi energie consumată.

Altfel spus, câţiva dintre parametrii critici ai unei comunicări, sunt din ce în ce mai buni cu cât frecvenţa de lucru este mai ridicată. Parametrii care ne interesează, sunt cei care determină eficienţa transmisiei, anume: cât mai puţină energie consumată, mesaje cât mai multe şi calitatea transmisiei este maximă, ceea ce înseamnă: complexitatea ridicată a mesajelor, corectitudinea recepţionării, deci grad minim de distorsiuni şi arie de acoperire maximă.

Cu alte cuvinte, cu cât un emiţător va emite un semnal mai complex şi mai „curat”, adică, mai puţin distorsionat, mai „fără paraziţi” la o distanţă mai mare, cu atât calitatea transmisiei este mai ridicată.

În ultimul deceniu, ne-am obişnuit foarte mulţi dintre noi cu două instrumente de telecomunicaţie de calitate: internetul şi telefonia mobilă. Le îndrăgim, pentru că ne permit să comunicăm mult mai natural. Ce înseamnă „mai natural”?

Mai natural, înseamnă cât mai aproape de modul firesc de comunicare, iar modul firesc de comunicare, înseamnă folosirea tuturor celor cinci simţuri: văz, auz, miros, pipăit, gust.

În vreme ce primul mijloc de comunicare la distanţă — telegrafia — transmitea un semnal şi un mesaj sărac, adresat mai curând văzului şi încă un mesaj destul de criptic (codul Morse) astăzi, avem o telecomunicaţie audio-vizual ă performantă.

Toate acestea au fost făcute posibile prin ridicarea frecvenţelor de lucru ale emiţătoarelor şi receptoarelor şi prin punerea la punct a unor tehnologii de telecomunicaţie din ce în ce mai performante.

Principiul de bază în aceste tehnologii, este modularea în frecvenţă.

Transmiterea informaţiei prin această metodă, permite performanţe ridicate şi de aici, o calitate superioară a comunicaţiei.

Principial, se lucrează cu o frecvenţă fundamentală, de referinţă, numită frecvenţă purtătoare.

Semnalul (mesajul) care trebuie transmis este codificat într-o altă bandă de frecvenţă iar decodificarea, se face prin compararea cu frecvenţa purtătoare. Desigur, acesta este principiul de bază, în cea mai simplă exprimare a sa. Ceea ce trebuie reţinut şi este critic, este faptul că de frecvenţa purtătoare depinde calitatea transmisiei şi a decodificării mesajului la destinatar.

Suntem cu toţii încântaţi de internet, pentru că ne permite să comunicăm între noi folosind text, muzică, filme, fotografii. Prea puţini dintre cei care folosesc internetul însă, înţeleg cum anume se transmit aceste mesaje complexe. Şi mă refer în special la principiile fundamentale care stau la baza comunicării.

Desigur, mulţi vor spune „Ce îmi trebuie să ştiu cum se face, pe mine mă interesează să o fac.”

Aici, intervine o „mică” mare problemă. Ca să simplific înţelegerea acestui „de ce”, voi lua exemplul unor vorbitori de limbi străine. Mihai, vorbeşte Română; John, vorbeşte Engleză; Liu, vorbeşte Chineză; ei se întâlnesc undeva la un simpozion de comunicări ştiinţifice, care îi interesează pe toţi. Au însă o problemă mare: Cum să se înţeleagă între ei? Pe de altă parte, o întâlnesc pe Gabriela, care cunoaşte toate cele trei limbi. Problema comunicării pare deci rezolvată. Gabriela va traduce pentru fiecare, în limba pe care o vorbeşte.

De ce pare doar rezolvată? Foarte simplu: Cine poate garanta că Gabriela cunoaşte toate cele trei limbi la perfecţie şi poate face o traducere de calitate excepţională?

Acum este foarte uşor de înţeles ceea ce urmează.

În orice formă de comunicare la distanţă, deocamdată, depindem de mijloacele tehnologice. Avem însă garanţia comunicării corecte a mesajelor noastre?

Atunci când mi s-a cerut să scriu despre manipulare, am spus că poate o voi face. A scrie despre manipulare, înseamnă însă a porni de la o bază comună de cunoaştere şi anume, de la ceea ce înseamnă comunicare, corectitudinea comunicării, felul în care se comunică un mesaj de la un emiţător şi se recepţionează de către un receptor. Acest domeniu, face obiectul unei ştiinţe bazată pe o teorie, numită „Teoria comunicării”.

Pentru cei interesaţi: Google… „teoria comunicării” şi studiaţi articolele care vă interesează. Mă limitez la a spune că potrivit acestei teorii, comunicarea verbală, prin limbaj articulat (vorbire), înseamnă o transmitere uzuală a 75% din mesajul iniţial. Prin urmare, chiar şi când vorbim direct cu cineva, doar 75% din ceea ce vrem să comunicăm, ajunge la ascultător. De ce? Foarte simplu: ceea ce pot eu înţelege, depinde de experienţa mea de viaţă şi de gradul de educaţie pe care l-am atins. Dacă educaţia mea se limitează la a citi anunţuri de mică publicitate, atunci complexitatea mesajelor pe care le pot transmite şi recepţiona, va fi în limita a ceea ce pot transmite aceste mesaje.

Pe cale de consecinţă, măsura în care un om poate fi manipulat, depinde mai puţin de tehnologie şi mijloacele de comunicare şi mult mai mult de el însuşi.

Atunci când te mulţumeşti să ai o educaţie superficială, pe principiul „prea multă carte strică”, eşti expus oricăror forme de manipulare, dar mai ales auto-manipulării. Pentru că a înţelege greşit un mesaj, înseamnă de fapt auto-manipulare. Eu însumi decid asupra a ceea ce învăţ şi a ceea ce vreau să ştiu, asupra nivelului meu de educaţie. Atât timp cât educaţia mea este redusă, mă expun singur oricărui mijloc şi oricărei metode de manipulare.

Închei aici considerentele privind manipularea, cu o idee simplă. Dacă eu vă spun „televizor”, „curent electric”, dumneavoastră puteţi dezvolta aceste cuvinte pe pagini întregi. Mă îndoiesc însă că acelaşi lucru îl puteau face nişte oameni dintr-un sat situat într-o oază a unui deşert, acum 2000 de ani. Mai mult, am citit de curând despre o comunitate de români, care trăiesc undeva la nivelul secolelor XV – XVI şi au auzit că ar fi o ţară în care sunt foarte mulţi ca ei. Vorbesc o Română arhaică şi le este imposibil să spună cine sunt şi de unde vin. Au fost şi sunt folosiţi ca sclavi în Ucraina, astăzi, în zilele noastre şi sunt consideraţi „ţigani albi”.

Am rămas şocat când am citit…

Revenind la comunicare şi frecvenţă purtătoare.

Probabil că va mai dura până când majoritatea va înţelege ce înseamnă telepatia, pentru că suntem de secole educaţi prin metode audio-vizuale, dintre care cea mai răspândită este cartea scrisă şi tipărită pe file din celuloză.

Telepatia pe de altă parte, este o formă de comunicare directă, de la Fiinţă către Fiinţă, în care singura tehnologie implicată, este Omul însuşi. Este o capacitate care este disponibilă oricui, dar necesită antrenament pentru a putea fi folosită în mod obişnuit, pentru emiterea şi recepţionarea conştientă a mesajelor.

Toţi comunicăm telepatic, dar o facem inconştient. Aceeaşi afirmaţie este valabilă şi pentru clar-vedere, clar-auz, clar-miros, pre şi retro-cogniţie (psihometrie). Dintre capacităţile extrasenzoriale, levitaţia, bi şi multilocaţia (capacitatea de a genera conştient mai multe corpuri fizice care se pot deplasa conştient în locuri diferite, cu sarcini diferite), teleportarea se manifestă doar ca urmare a unor antrenamente mai dificile şi de lungă durată, dar potenţialul îl avem fiecare dintre noi. Din nefericire, acesta este Adevărul. Purul Adevăr! Într-un articol viitor, voi aborda şi problematica telepatiei, văzută prin ochii celui care vrea să comunice, mai curând decât prin ochii specialistului în fizică cuantică şi psihologie aplicată.

Până aici, am căutat să clarific măcar în mică măsură care sunt problemele specifice comunicării şi ce anume poate împiedica comunicarea corectă.

Am subliniat faptul că formele de comunicare complexe, folosesc metoda modulării în frecvenţă, care are drept caracteristică, două tipuri de semnal: frecvenţa purtătoare şi frecvenţa modulată, adică, acea frecvenţă care conţine în sine, mesajul codificat.

Am spus că decodificarea şi codificarea se fac în funcţie de frecvenţa purtătoare, care este un fel de etalon, o frecvenţă faţă de care descifrăm mesajul. Ca să fie mai uşor de înţeles, este un fel de indicator de bază, în funcţie de care ştim ce semnificaţie vom da celorlalte semnale (modulaţiilor). Concret, numerele întregi, se întind de la -∞ la +∞, dar avem un indicator faţă de care ne orientăm: valoarea „0” — zero. Ştim că „după” zero vom avea valori „pozitive”, adică, mai mari ca zero, iar înaintea lui zero, valori negative, adică, „mai mici ca zero”.

Tot aşa avem o bază de referinţă când calculăm distanţe. Distanţele rutiere se calculează faţă de un punct de referinţă, numit de obicei „roza vânturilor”. Notele muzicale, au tonalitatea acordată după o anumită frecvenţă — 465 Hz, numită „LA internaţional” şi faţă de care ştim că celelalte note respectă o regulă precisă, în sensul că celelalte frecvenţe ale sunetelor „sol” şi „si”, se calculează scăzând, respectiv adunând la frecvenţa de referinţă care este „LA”, o anumită valoare.

Acum, hai să revenim la textele care conţin negaţii.

În articolul precedent, „O lume fără negaţii”, am făcut un studiu comparativ al unor lucrări de referinţă din domeniul autocunoaşterii şi extrasenzorialului şi am arătat că un procent de negaţii în text mai mic de 1%, face mesajul să pătrundă şi să se răspândească mult mai uşor.

Aceasta înseamnă cel puţin două fapte de viaţă importante:

Avem înăuntrul nostru mecanismele necesare pentru a face distincţia corectă între un mesaj corect transmis şi recepţionat corect şi la fel pentru mesajul incorect recepţionat şi transmis. Altfel spus, dincolo de decizia raţională, există straturile profunde ale Fiinţei, care ne transmit semnale privitoare la calitatea unui text şi la valoarea acestuia.

În acest fel se explică de fapt „succesul” unui roman, sau al oricărei alte cărţi sau text scris.

Pentru cei care vor să se convingă, le recomand să facă un studiu comparativ pe mai multe cărţi, unele considerate „slabe”, iar altele considerate „best seller”.

Veţi descoperi două aspecte care contribuie decisiv:

1. Numărul mediu de negaţii din text;

2. Conţinutul mesajului propriu-zis.

De ce este importantă frecvenţa purtătoare?

Orice mesaj, poate fi deturnat ca sens, dacă frecvenţa purtătoare este contrarie mesajului transmis.

Un astfel de exemplu de măiestrie literară şi de utilizate excepţională a cuvântului sub cele două ipostaze ale sale — MESAJ ŞI FRECVENŢĂ PURTĂTOARE — este celebrul discurs al lui Marc Antoniu la moartea lui Cezar (William Shakespeare).

Marc Antoniu, deşi ţine un discurs în care îl elogiază pe Brutus, îi descrie calităţile şi îl apreciază, reuşeşte să determine mulţimea să îl linşeze, prin mesajul subliminal, al frecvenţei purtătoare.

Pentru cei care doresc să aprofundeze, textul merită citit, este impresionant ca realizare artistică, filosofică şi psihologică. Este şi firesc să fie, Shakespeare a străbătut veacurile prin opera sa.

Cred că acum este mult mai uşor de înţeles ce valoare uriaşă are şi ce impact profund asupra cititorului, un text care comunică un mesaj pozitiv şi care este consecvent în sine, prin aceea că, mesajul pozitiv, este susţinut şi de absenţa negaţiilor pe toată întinderea textului.

În articolele viitoare din ciclul „O lume fără negaţii”, voi căuta să aduc în dezbatere implicaţiile răspândirii pe scară largă a unor astfel de texte, în viaţa de zi cu zi. Altfel spus, implicaţiile sociale ale opţiunii ZERO NEGAŢII.

După publicarea fragmentelor din cărţile la care lucram în perioada ianuarie – aprilie 2009, ecoul stârnit de acele scrieri, m-a determinat să schimb mai multe în lista mea de priorităţi, atât ca ordine cât şi din punctul de vedere al conţinutului.

Odată ajuns în Grecia, am revăzut toate materialele scrise şi am ajuns la concluzia că a venit vremea să merg mai departe, potrivit nevoilor mele interioare pe de o parte şi potrivit concluziilor desprinse din analiza a ceea ce am realizat până la momentul plecării.

Dintre opiniile cititorilor, cred că au atârnat cel mai greu rezultatele obţinute lucrând împreună cu prietenii mei de pe internet, pe baza ideilor din primul volum şi a experienţei acumulate în domeniul utilizării internetului, atât ca mediu de publicare a creaţiilor literare şi a altor creaţii, cât şi ca mediu de afaceri.

Activitatea pe internet, a scos în evidenţă câteva direcţii importante de acţiune:

— Internetul poate fi folosit ca mediu de comunicare, promovare şi publicare a scrierilor şi creaţiilor de altă natură decât cele literare (lucru de mână, fotomontaje, fotografii, filme, muzică, servicii, experienţă într-un domeniu oarecare);

— Folosind internetul, pot fi identificate şi puse în valoare resurse atât individuale cât şi colective care altfel, ar rămâne practic folosite sub un nivel minimal, ori poate chiar ar rămâne nefolosite, datorită mai multor factori, între care publicarea sau, mai general exprimat, punerea în circuitul global al valorilor, reprezintă un factor critic;

— Succesul neaşteptat al primului volum, înseamnă înainte de toate o direcţie de investigaţie şi acţiune confirmată de mai mulţi cititori, deci continuarea şi dezvoltarea ideilor trebuie puse in fapt. Concret, trebuie continuată dezvoltarea ideilor din primul volum şi pus accentul pe aspectele de ordin practic, aşa cum mi s-a şi cerut de altfel, atât direct (realizarea unui curs) cât şi indirect, prin rezultatele obţinute pe de o parte de mine, pe de alta, de o serie dintre prietenii mei, care au considerat că pot găsi un punct de plecare în primul volum, pentru a îşi investiga resursele proprii şi a le pune în acord cu nişte obiective generale ale propriei existenţe;

— Experienţa de viaţă m-a condus la concluzia că un remediu bun, este cu adevărat bun, dacă înainte de toate, este bun pentru cine îl recomandă.

Cu experienţa de viaţă şi aceste concluzii primare, am pornit la drum în Grecia. Am vrut înainte de toate să fiu consecvent cu mine însumi. Prin urmare, dacă ceea ce am realizat cu primul volum „Ritmuri Interioare” conţine o doză considerabilă de adevăr, dacă este folositor, atunci trebuie să poată fi aplicat în practică printr-o modalitate. Ori, potrivit principiului mai sus enunţat, trebuie să încep cu mine aplicarea ideilor din el.

Primul volum, este o inventariere a resurselor proprii şi a posibilelor direcţii de acţiune în continuare. Scrierea sa, a fost un prim pas. Publicarea, un al doilea pas. În fine, comunicarea cu cititorii, a fost cel de-al treilea pas, foarte important. Comunicând, am reuşit să verific în ce măsură ceea ce am constatat prin scrierea şi publicarea cărţii, corespunde unor realităţi. Odată verificate însă aceste adevăruri legate de întrebările „Cine sunt?” şi respectiv „Acum încotro?”, odată definite posibilităţile de a merge mai departe, trebuia să pun în practică, începând cu mine, tot ceea ce am afirmat de-a lungul cărţii: „Ritmul Interior”, adică zestrea nativă şi dobândită sau cu alte cuvinte, resursele disponibile; „Spaţiul Vital”, adică, acel micro-univers constituit prin selectarea şi filtrarea a ceea ce este mai valoros din experienţa personală de viaţă şi din a celor care, într-un fel sau altul au contribuit la formarea şi dezvoltarea mea, până la a ajunge ceea ce sunt; „Fericirea”, o continuare şi o înlănţuire firească a ceea ce poate fi „Spaţiul Vital”, privit prin prisma integrării în lumea înconjurătoare; „Picătura de iubire”, căutarea liantului care dă semnificaţie vieţii, privită ca întreg, ca entitate în perpetuă dezvoltare.

Chiar dacă este mai puţin evident pentru simţurile comune , rămâne un Adevăr Fundamental faptul că facem parte dintr-un Univers Infinit, din care suntem mici fragmente, noi înşine în continuă transformare şi dezvoltare, asemeni Universului Infinit din care facem parte.

Pe lângă faptul că publicarea primului volum m-a schimbat, mi-a schimbat existenţa şi modul de gândire, am constatat cu mare bucurie că a fost de ajutor şi altora.

Un alt element foarte important din seria scrierilor publicate, îl reprezintă „ Femeia Visurilor Mele”, un text foarte apreciat, publicat puţin înainte de plecarea din ţară.

Acest text, rodul unei munci şi al unei transformări întinse pe parcursul a cinci ani, s-a dovedit a conţine în el un mecanism extrem de important în orice realizare în viaţă.

Experienţa acumulată cu primul volum, conceptele enunţate în „Femeia Visurilor Mele” şi verificate în practică în perioada decembrie 2008 – iunie 2009 şi mai târziu, au stat la baza următoarelor trei volume scrise în perioada iunie – noiembrie 2009, precum şi a altor lucrări aflate în diferite stadii, între care, mai important de menţionat, mi se pare „Clubul Oamenilor de Succes”.

[http://tech.groups.yahoo.com/group/oameni_succes ]

Despre „Clubul Oamenilor de Succes”, deocamdată, doar o idee importantă: Un proiect ambiţios de punere în practică a mai multe idei, legate de conceptul „Home Business”, exploatarea internetului ca mijloc de comunicare şi de afaceri, exploatarea calculatorului ca mijloc de dezvoltare personală, de identificare şi punere în valoare a aptitudinilor native şi dobândite, folosind un mediu integrat, dezvoltat pe internet, pe baza instrumentelor specifice internetului modern.

Înainte de orice însă, „Clubul Oamenilor de Succes” este locul unde ne întâlnim mai mulţi oameni care considerăm că a capitula în faţa propriilor neputinţe, neştiinţe şi temeri, este o atitudine contrară vieţii înseşi.

Revenind acum la Proiectul „Ritmuri Interioare”, ceea ce iniţial a fost o carte, acum s-a transformat într-o serie de cărţi.

M-am decis după scrierea volumului „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial” să continui acest Proiect cu acest volum. Prin urmare, acesta este volumul II din seria „Ritmuri Interioare”.

Celelalte două volume, „Casa şi Familia ” şi respectiv „Cum să faci bani”, reprezintă o sintetizare a experienţei acumulate până la momentul ajungerii în Grecia şi respectiv ceea ce am aplicat în Grecia, pornind de la etapele sintetice enunţate în „Femeia Visurilor Mele”.

Am constatat în practică faptul că aceste etape, reprezintă scheletul, baza unui mecanism general valabil, care face din textul „Femeia Visurilor Mele”, un model de acţiune, adaptabil şi aplicabil practic la orice.

Am dezvoltat în „Casa şi Familia” şi „Cum să faci bani” exact ceea ce era necesar pentru ca această schemă-model să poată fi transformată într-un mecanism funcţional, care să conducă la dezvoltarea personală a celui care îl citeşte şi îl aplică, potrivit nevoilor interioare şi în funcţie de resursele personale, astfel încât să ajungem să cucerim împreună, treaptă cu treaptă, culmile succesului. Pas cu pas, împreună cu mine şi cu cei care au aplicat deja ceva pe baza celor citite în primul volum, de asemeni pe baza celor prezentate în cel de-al doilea, „Autodezvoltare, Ocultism, Extrasenzorial”, şi următoarele două.

CONCLUZII

Aşadar, se impun câteva concluzii pentru a putea trece mai departe în cadrul acestui proiect. Iată-le pe scurt:

— Poate fi valorificată cartea „Ritmuri Interioare” în sensul dezvoltării personale cât mai complete şi a construirii unei vieţi în care succesul să fie coloana vertebrală?

DA. Mărturie stau rezultatele pe care le-am obţinut şi eu şi alţii, succesul internaţional înregistrat de un debutant, cu o carte scrisă în limba ROMÂNĂ.

— Poate fi concepută o afacere care să se desfăşoare de acasă, folosind internetul şi care să dezvolte şi să pună în valoare în măsura cea mai mare cu putinţă aptitudinile native precum şi cele dobândite şi de asemenea, alte aptitudini latente, cu un minimum de cheltuieli financiare dar investind în noi înşine timp şi făcând un intens schimb de experienţă?

DA. Am ajuns la concluzia că pe lângă o comunicare dincolo de barierele spaţiului, internetul ne oferă posibilitatea de a lucra împreună, de acasă, ceea ce înseamnă punerea în comun a unui volum de resurse imposibil de estimat ca valoare şi dimensiune. Lucrul în echipă pe care îl face posibil acest mijloc de comunicare, internetul, ne oferă posibilitatea ca prin utilizarea experienţei tuturor celor interesaţi de propria lor existenţă, de propria lor dezvoltare şi de propriul lor succes, să obţinem rezultate spectaculoase într-un timp record, folosindu-ne aptitudinile existente şi pe de altă parte, dezvoltând noi aptitudini, care vin să sporească astfel volumul resurselor puse în comun.

De ce spun asta? Deoarece aşa cum a demonstrat deja practica, fiecare are acumulată o anumită experienţă, pe care într-o echipă mare, o poate valorifica şi şi-o poate dezvolta mult mai rapid decât prin metodele clasice. Putem în primul rând să învăţăm unii de la alţii, apoi ne putem ajuta reciproc să ne punem în circuitul global al valorilor rezultatul muncii noastre, ceea ce este extrem de important.

— Se poate concepe un sistem de autodezvoltare care să ofere posibilitatea oricui de a îşi valorifica la maximum resursele şi de a ajunge un om de succes, înţelegând prin succes, acea stare de realizare deplină, echilibrată pe toate planurile?

DA. În primul rând, deoarece fiecare are propria definiţie pentru ceea ce înseamnă „Succes”, „Fericire”, „Realizare deplină”. Această particularitate este un avantaj excepţional, întrucât ne îmbogăţeşte propria imagine despre aceste concepte şi ne oferă posibilitatea de a descoperi că, anumite laturi ale Fiinţei noastre, pe care le consideram poate inutile, capătă o nouă dimensiune şi o nouă importanţă. Într-un mediu de dezvoltare conceput pe principiul colaborării, fiecare îşi găseşte locul şi fiecare oferă ceea ce se simte capabil să ofere celor din jur. Astfel, valorile circulă în mod nativ, liber şi oferă fiecăruia posibilitatea de a îşi asigura treptat condiţii din ce în ce mai bune pentru atingerea obiectivului principal, care este SUCCESUL, aşa cum este acesta conceput de către fiecare în parte.

APLICAREA ÎN PRACTICĂ

Am conceput scheletul unui mecanism care să ofere deocamdată cadrul de bază al formării şi dezvoltării noastre, a tuturor celor interesaţi să facă ceva din ei înşişi, să dea un sens plenar existenţei lor. Acesta este „Clubul Oamenilor de Succes”.

Pentru toţi cei interesaţi să se înscrie, iată adresa la care vă puteţi înscrie:

[http://tech.groups.yahoo.com/group/oameni_succes ]

Ceea ce m-a determinat să acţionez în ultimii trei ani, au fost în primul rând nenumăratele cazuri de oameni care îşi vând timpul pentru bani, inclusiv eu şi Monica, fie făcând lucruri pe care le detestă, fie acceptând să lucreze într-un domeniu care le este străin şi din cauza căruia, ajung treptat să se întrebe „Pentru ce trăiesc, ce rost mai am în viaţă şi în această lume?”

Am citit pe internet poveşti de viaţă zguduitoare, destăinuiri ale unor oameni aflaţi într-un real impas al existenţei lor. Faptul că au venit pe internet şi şi-au deschis sufletul, e un semnal important pentru toţi cei care consideră că au ceva de dat şi hai să fim sinceri cu noi înşine, în egală măsură ceva de primit. Toţi avem ceva de dat şi tuturor ne sunt necesare multe, foarte multe, pentru a evolua, pentru a ne dezvolta firesc.

Pornind de la aceste considerente, am căutat să dezvolt ideile principale ale unui mecanism de comunicare şi coopereare în vederea dezvoltării personale şi a valorificării la maximum a aptitudinilor fiecăruia, prin intermediul internet.

Astfel, iată câţiva dintre paşii practici pe care i-am planificat în continuare:

Înfiinţarea pe internet a grupului de lucru „Ritmuri Interioare”, în care vom discuta şi vom pune în practică tot ceea ce vom simţi nevoia, legat de dezvoltarea acestui proiect, de descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor native.

Înscrierile în grup, se pot face la adresa:

[http://tech.groups.yahoo.com/group/ritmuri_interioare ]

Înfiinţarea pe internet a grupului de lucru „Clubul Oamenilor de Succes”, în cadrul căruia vom dezvolta mecanismele de bază pentru introducerea în circuitul valorilor şi valorificarea efectivă a rezultatelor muncii fiecăruia dintre membrii, pornind de la ideea centrală a identificării, a dezvoltării şi a valorificării la nivel înalt a aptitudinilor native, prin autoinstruire şi instruire reciprocă, prin colaborare, prin dezvoltarea de proiecte în comun şi abordarea pieţei internaţionale cu produsele şi serviciile astfel realizate. Potenţialul creator şi pe cale de consecinţă, potenţialul economic, este imposibil de estimat, el este uriaş. Am făcut şi am prezentat câteva calcule orientative în cartea „Cum să faci bani”. Ceea ce este important este însă să ne schimbăm pe noi înşine şi de aici, vor veni multe schimbări în bine, inclusiv pentru cei din jurul nostru.

Am considerat că singurul mod în care putem face bine şi putem acţiona constructiv şi benefic pentru ceilalţi, este acela prin care facem din noi înşine, fiecare dintre noi, UN OM DE SUCCES. Atunci când fiecare trăieşte şi gândeşte în spiritul succesului, această stare se răspândeşte în jur şi va ajuta pe din ce în ce mai mulţi să îşi schimbe viaţa personală în bine.

Publicarea volumelor II, III şi IV din ciclul „Ritmuri Interioare”. Aici vom vedea ce e de făcut. Tipărirea, aşa cum mi s-a cerut, poate fi luată în discuţie şi poate deveni ceva realizabil, doar în măsura în care o editură va prelua sarcina publicării şi a distribuirii cărţilor în reţeaua de difuzare a cărţii, aceasta însemnând o propunere clară de contract de cesiune a drepturilor de autor. În ce mă priveşte, a face acest pas în regie proprie (adică pe cheltuiala mea), înseamnă un efort prea mare pentru un singur om iar statistica eficienţei cărţii scrise, dovedeşte că internetul are o eficienţă mai mare cu 800% (opt sute la sută!!!). Cu alte cuvinte, impactul pe internet şi adresabilitatea, înseamnă de opt ori mai multe cărţi ajunse la cititori în format electronic, decât în format clasic, tipărit. Concluzia ce se impune de aici este că tipăritura este un lux. Viaţa o demonstrează. Pentru cine vrea lux, voi tipări cărţile, dar preţul va fi în consecinţă: Voi tipări cărţile la comandă cu plata anticipată iar preţul, va fi un preţ de lux.

Orientativ, preţul unei cărţi astfel tipărite, este de minimum 10 euro, la care se adaugă taxele poştale de expediere din Grecia.

Lucrul în grupurile de pe internet. Ceea ce mă interesează în primul rând, OBIECTIVUL PRINCIPAL DECI, este să obţinem rezultate cât mai multe, cât mai repede şi cât mai bune, cu un minimum de resurse cheltuite, inclusiv rersurse financiare. Altfel spus, mă interesează eficienţa fiecărei secunde şi a fiecărui strop de efort făcut de către fiecare dintre cei care vor veni alături de Monica şi de mine în aceste grupuri.

Al doilea obiectiv în cadrul celor două grupuri, este sintetizarea experienţei în cel puţin o carte — poate chiar mai multe, vom vedea şi vom decide împreună — şi punerea în circulaţie pe internet a acesteia, a acestora.

În fine, al treilea obiectiv, foarte important, este pătrunderea noastră ca Creatori, deci ca producători de valori, pe piaţa internaţională. Vă voi învăţa ce e de făcut tot în cadrul grupurilor. Aşa cum am ajuns să fiu cunoscut în mai multe ţări, oricine poate deveni la fel de cunoscut, cu o condiţie: să îşi valorifice experienţa de viaţă, să continue să se perfecţioneze în mod constant, cu perseverenţă, în acele direcţii care îi aduc satisfacţie maximă.

Închei acest articol cu adresa celor două grupuri, pentru comoditatea celor care vor să se înscrie:

PROIECTUL RITMURI INTERIOARE:

[http://tech.groups.yahoo.com/group/ritmuri_interioare ]

CLUBUL OAMENILOR DE SUCCES:

[http://tech.groups.yahoo.com/group/oameni_succes ]